Bucovineni in refugiu: o poveste de viata
Publicat de vladenko pe iunie 16, 2009
S-a scris mult despre ocuparea Bucovinei de Nord de către sovietici, s-a scris despre deportările în masă, s-a scris şi despre refugiul românilor din această zonă. Dar dacă suntem întrebaţi ce s-a întâmplat cu acei bucovineni refugiaţi vom ridica din umeri… nu ştim prea multe depsre ei. Ce s-a întâmplat cu persoanele refugiate, cum au reuşit să înceapă o nouă viaţă, luând totul de la zero, cum au reuşit să se integreze, fiind despărţiţi de locurile natale de către un gard de sârmă ghimpată, cum au reuşit să învingă dorul de casă la care cei mai mulţi dintre ei nu s-au mai întors pentru că ocupaţia le-a înstrăinat-o? Sunt întrebări care nu m-au lăsat indiferentă. Am luat un reportofon, un caiet pentru notiţe, un pix şi am pornit în căutare de eroi-bucovineni, căci după cum scrie V.Patrichi “Orice român din Basarabia sau din Nordul Bucovinei, din Herţa sau din Transilvania, care a trecut prin experimentul comunizării, este un posibil erou de roman. Trebuie doar să ai răbdare ca să înţelegi dramele acestor oameni” (Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu, pag.5).
De vorbă cu Silvian Daşchievici, Bucureşti, 2005
sursa:revistanoinu.com
Pagini: 1 2
mirella spus
Citeam textul si revedeam cartea mea, “Zodia Ciumei”, scrisa pe baza povestirilor tatalui meu, nascut in Davideni, judetul Storojinet, in 1930. Aceleasi intimplari, aceleasi senzatii, aceleasi trairi… Aceleasi locuri, aceeasi fuga… Durerea la fel… Mi-ar face mare placere sa ti-o trimit cumva, eu lansarea o voi avea in Timisoara pe 25 iunie iar mai apoi la Arad la inceputul lui iulie.
Iarta-mi faptul ca imi permit sa redau citate din textul meu, dar nu pot a ma abtine, a propos de “O vizita… acasa”
“…cînd ei au plecat pentru totdeauna, pe jos în urma căruţelor ca să se întoarcă acasă doar în vizită, ce caraghios sună acasă în vizită,…” [...] “…acum nu mai mergeam pe jos, nu mai fugeam, nu ne mai refugiam, mergeam în vizită acasă, ce caraghios sună să mergi în vizită acasă şi în plus să mai fie nevoie de o chemare, de viză, de cineva de acolo care să garanteze pentru tine, să garanteze ce? pentru ce anume? de paşaportul în care scria, ca de altfel în toate actele mele, locul naşterii Davideni judeţul Storojineţ din ţara URSS, ca şi cum eu m-am născut la ruşi şi nu în România…” Mirella Tonenchi – Zodia Ciumei
vladenko spus
Mi-ar fi facut mare placere sa fi putut ajunge la Timisoara pe 25 iunie ..din pacate am niste evenimente in familie ( si placute si mai putin placute ) care nu-mi permit . Sigur vom putea gasi o cale ( curier rapid , plata ramburs )
Nu trebuie sa-ti ceri iertare ba dimpotriva daca ai varianta .pdf a cartii si doresti sa o publicam pe blog o facem cu cea mai mare placere .
Apropos de MOMENTUL pe care-l traim astazi in Romania ( nu mai intru in detalii , orice om cu capul pe umeri isi da seama ce ni se intampla ) , asta toamna cand am fost la Storojinet , printre altele am intalnit (si intervievat-filmat) o batrana de 85 de ani. M-au frapat foarte multe lucruri la ea si-ti dau cateva exemple . In primul rand , am ajuns la casuta ei (vaduva , sotul decedat era o ruda de-a bunicilor mei ) in poarta i-am spus cine sunt si ca vreau sa vorbesc cu ea (eram insotit de o alta ruda de-a mea din storojinet si cele doua batrane se cunosteau ) si m-a poftit in casa. In prima secunda cand i-am calcat pragul o vad pe batranica cum se urca pe un scaun , de pe scaun pe o masa , si de sus de pe un perete coboara o fotografie mare inramata si-mi arata : ” uita aici , la nunta parintilor mei din 1935 , bunicii tai (adica ai mei ) au fost nasi ” .
Al doilea moment de incarcatura maxima afost cand s-a intrerupt din povesti de familie , m-a strafulgerat cu privirea si m-a intrebat : ” Dar acolo la Romania , se stie ceva de “Fantana Alba” , se vorbeste? ”
Cati din cei de sub 30 ani din Romania ( evident si multi din ce mai invarsta pentru ca au existat si comunisti din convingere …din pacate. .si nu putini ) stiu ..ce s-a petrecut la “Fantana Alba”
Toate cele bune si-ti astept comentarile , parerile , ideile ..
mirella spus
“…Mai pe urmă povestea ce s-a întîmplat într-un loc zis Fîntîna Albă, unde ruşii au împuşcat o mulţime de oameni, că i-au lăsat să ajungă pînă în faţa graniţei şi apoi au deschis focul. Poate că ei, oamenii ăia, erau dintre cei ce au zis că ori libertate ori moarte şi pentru ei a fost totuna că mor sau că or fi liberi, da’ vezi cum e cu ruşii ăia de au tras ca smintiţii în toţi, chiar şi în femei şi copii, înţelegi tu asta, în copii, că dacă eu voiam să plec şi eram acolo, ruşii mă-împuşcau şi pe mine, bine că nu m-am dus…” Mirella Tonenchi – Zodia Ciumei
“Fîntîna Albă este un loc la aproximativ un kilometru de frontieră şi prin care aveau să treacă toţi fugarii înspre libertate, indiferent din ce zări ajungeau căci drumu-i drum şi chiar dacă unii veneau peste cîmpuri şi pîraie, tot aici urmau să ajungă şi au ajuns doar că pentru totdeauna, aşteptaţi fiind de rafalele mitralierelor bolşevice trăgînd în plin. Au scăpat cîţiva, puţini, o mînă de oameni şi două, trei păsări ratate de precizia braţelor sovietice care trăgeau într-una, firesc regăsite în iadul ce şi-l credeau paradis şi creat pentru ei de cine ştie ce dumnezeu ateu.” Mirella Tonenchi – Zodia Ciumei
mirella spus
Tot eu.
Insa sintem putini… din ce in ce mai putini.
Cei carora cu adevarat le mai pasa… Si stiu.
Elena Savciuc spus
Chiar daca a fost trecut la sursa site-ul de unde a fost preluat materialul de mai sus, trebuia trecut si autorul materialului. Sper sa se corecteze. Elena Savciuc.
vladenko spus
va rog frumos sa-mi indicati autorul si fac imediat corectura necesara.
multumesc
Elena Savciuc spus
Elena Savciuc